INTRO:
Nu știu de ce, dar la începutul acestui proiect jurnalistic am simțit nevoia să dau voce unor oameni pe care nu i-am mai întâlnit de mult. Sunt oameni care au ales să plece și să o ia de la capăt prin alte zări de soare pline, purtând cu ei dorul și curajul schimbării.
Poate pentru că și eu, la rândul meu, am plecat recent. Nu din oraș și nici din țară, ci dintr-un loc al vieții în care am rămas mult, poate prea mult timp. Acum, aflată în fața unui început, mă regăsesc în poveștile lor și în nevoia de a construi, pas cu pas, o comunitate sănătoasă, bazată pe încredere și solidaritate.
Vă invit, să citiți în continuare un interviu sincer cu medicul reumatolog Lucian Muflic, un doctor tânăr care, împreună cu familia sa, s-a stabilit de câțiva ani în Anglia. Acolo și-a construit nu doar o carieră, ci și o viață nouă, cu provocările și bucuriile pe care le aduce începutul într-un alt colț de lume.
După ce a ales să plece din România și să își continue cariera în Marea Britanie, medicul reumatolog Lucian Muflic s-a confruntat cu provocarea dublă a adaptării profesionale și personale.
Într-un sistem medical diferit ca organizare, cultură și raportare la pacient, drumul lui este o mărturie despre reziliență, curaj și puterea de a o lua de la capăt.
În interviul care urmează, el vorbește deschis despre motivele plecării, diferențele dintre cele două sisteme de sănătate, dar și despre ce înseamnă să fii medic român într-o țară cu reguli și priorități diferite.
Totodată, împărtășește experiențe personale, sfaturi pentru colegii din România și gânduri despre legătura care îl ține aproape de locul natal.
Plecarea și adaptarea
Care au fost principalele motive care v-au determinat să plecați din România și să vă continuați cariera medicală în Marea Britanie?
Dr. Lucian Muflic: Am primit aceasta întrebare foarte des și am încercat de fiecare dată să fiu consecvent cu ceea ce am gândit/trăit/hotărât la momentul respectiv.
Au fost în mod real mai multe motive care ne-au determinat să plecăm.
Decizia finală am luat-o la începutul lunii august 2020, dar am început să tatonăm această idee și să ne imaginăm o viața în altă parte undeva prin 2016-2017.
Motivul de atunci era profesional. Nu eram mulțumit cu ce făceam și nici cu perspectivele pe care le aveam.
Din motive diferite dar similare nici soția mea nu se regăsea 100% la locul ei de munca.
Asa am început să ne gândim dacă nu cumva am putea să ne adaptăm în alta parte.
Am luat în considerare inclusiv să plecăm în alt oraș, pentru că acesta era al doilea motiv de nemulțumire. Nu ne-am dorit niciodată să trăim într-un oraș în care pentru aproximativ toată perioada anului nu ai nimic altceva de făcut cu copiii decât să te duci la mall.
Am crezut că se va produce la un moment dat o schimbare, așa am hotărât în 2019 să mă implic politic.
Am crezut că pot să aduc un plus (culmea în partidul cu acelasi nume) în viața politică locală, dar am fost pus în fața unor situații de-a dreptul absurde și nu eram foarte obișnuit să accept ușor asta sau să traiesc într-o stare de compromis continuă. Am înțeles repede că nu este mediul pe care mi-l doresc.
Nu am abandonat, dar în momentul în care s-a întâmplat un lucru cu adevărat nedrept am decis că nu are sens să continui și am plecat.
Am înțeles direcția în care se îndreptau lucrurile și am pus punct. Le-am urat succes și m-am concentrat pe viața familiei mele pe care oricum o neglijasem mult prea mult.
Au fost, într-o concluzie, împrumutând un termen din medicină, o conjunctură și motivație multifactoriale.
Multe cauze care au convers către o singura decizie logică pentru noi. Am preferat să prioritizăm educația copiilor și sansele lor de a trăi într-o lume normală.
De la Constanța la Londra: ce înseamnă să fii medic în NHS
Cum ați perceput procesul de adaptare profesională și culturală în sistemul medical britanic față de cel românesc?
Dr. Lucian Muflic : Adaptarea este una dificilă și sunt convins că acest lucru este valabil pentru absolut orice persoană care se mută definitiv dintr-o țară în alta. Aș putea să separ acest lucru pe două paliere de discuție.
În primul rând este procesul de adaptare culturală și socială, un element destul de dificil, pentru ca înveți foarte multe lucruri în aceasta societate. Este în mod cert o societate diferită, cu o mentalitate diferită, cu o educație diferită și cu reguli sociale diferite.
Totul este în favoare societății britanice, din orice punct de vedere ai privi lucrurile. Respectul este să zicem mai vizibil în Marea Britanie. E mai puțin probabil să vezi pahare aruncate pe geam din mașină, mai puțin spre deloc aroganță în administrație, spitale sau alte instituții, nu vezi câini fără stăpân pe stradă, dar poți să vezi mai multe zambete și mai multa bunavoință, inclusiv în trafic.
Sunt lucruri care cred că au fost dobândite prin reguli și în foarte mulți ani. Din punctul acesta de vedere noi ne-am adaptat foarte repede, pentru că tocmai acest lucru era ceea ce noi căutam. O societate în care să ne simțim respectați și în care să îi respectăm la rândul nostru pe ceilalți. O țară care ne-a venit mănușă.
Al doilea palier ar fi adaptarea profesională la spital, iar acest lucru a fost diferit. E un sistem care funcționează pur si simplu altfel.
Ori pentru asta nu mă pregatise nimeni. Partea administrativă a unui spital în Anglia funcționează pe alte principii și trebuie să recunosc că am fost nevoit să mă reinventez ca medic aici. Dar am făcut-o cu bucurie deși în primele 6 luni am fost ușor confuz cu regulile de aici. Am învățat repede și am fost foarte mulțumit ulterior când mi-am definit mai bine practica. Acum, după mai mult de 4 ani în sistemul de sănătate de aici îndrăznesc să spun că sunt foarte bine adaptat și foarte fericit la locul de muncă, cu toate provocările, oboseala și greutățile pe care le întâmpini într-un sistem medical de oriunde.
Sistemul medical: comparații și diferențe
Ce diferențe majore ați observat în modul de organizare și funcționare a sistemului medical din UK comparativ cu România?
Dr. Lucian Muflic : În primul rând sistemele sunt bazate pe principii diferite.
Spitalele în Anglia sunt reunite în niște consorții care se numest trusturi. Ele au un management cu multe elemente corporatiste.
În Anglia am observat o diferențiere mai clară între partea medicală/clinică și cea administrativă/managerială. Cele două componente conlucrează permanent în spital și asta îți oferă ca personal medical să accesezi foarte ușor facilități sau ajutor din partea managerială. În România lucrul acesta e complet diferit și de multe ori în partea aceasta managerială gasești personal medical.
Există legenda asta că un medic bun va fi și un manager bun. Nimic mai fals. Pentru că ei nu te pot ajuta pentru că ei pur și simplu nu se pricep să rezolve problemele care apar pe aceasta direcție.
În Anglia este un lucru absolut normal să ai langa tine un Service Manager, care în măsura posibilităților oferite de sistem, te va ajuta cu ceea ce ține de partea administrativă.
De asemenea există o parte de secretariat mult mai dezvoltată aici și toate acestea creează condițiile propice de a te ocupa cât mai bine de partea medicală.
Sunt și alte diferențe, dar aș menționa și gradul de digitalizare, comparația fiind catastrofică pentru România din păcate.
Nu există, din niciun unghi din care ai privi cele două sisteme, vreo asemănare între ele.
Gradul mult mai mare de digitalizare din Marea Britanie favorizează probabil și comunicarea dintre unitățile sanitare și între personalul medical.
Nu găsești pacienți cu „dosar” medical pe hârtie decât dacă vin de prin alte părți, inclusiv din Europa de Est și acest lucru este un avantaj major în capacitatea medicilor de a obține datele medicale și a accesa corespondența medicală, analizele sau alte investigații și rezultate. Până la urmă în beneficiul pacienților.
Și aș mai aminti de importanța medicinei de familie. Nu cred că medicul de familie este mai priceput aici în Anglia, dar pacientul știe că primul lucru pe care trebuie să îl facă este să își contacteze medicul de familie. Nu întotdeauna găsesc o rezolvare, știu bine acest lucru. Dar am primit, fie și acum după aproape 5 ani de când am plecat din țară, multe întrebări din partea prietenilor care sunt complet derutați unde să meargă la un consult, pe care doctor să îl aleagă. Iar eu de multe ori îi îndrum să vorbească cu medicul de familie, dar îmi dau seama că nu este o practica obișnuită să faci asta. Medicul de familie este perceput diferit în cele două sisteme și de aceea am susținut întotdeauna debirocratizarea muncii medicului de familie. Pentru că el trebuie să fie lăsat să poată ajuta eficient pacientul.
Să îl îndrume cât mai bine, nu să fie îngropat în munți de hârtii și speriat de amenzile iminente pe care periodic le primesc din partea autorităților.
Importanța medicinei de prevenție este de asemenea strâns legată de activitatea medicului de familie. Ignorarea acestui lucru nu poate conduce decât la costuri mai mari în practica din spitale, cazuri mai grave, mai greu de trata, mortalitate mai mare. Pe cei care vor să conteste acest lucru îi invit să caute diferența dintre speranța de viață în cele două țări.
Provocări și avantaje
Cum a fost experiența de certificare și recunoaștere a studiilor și specializării medicale în Marea Britanie?
Dr. Lucian Muflic: Am amintiri și sentimente amestecate din acea perioada. Am ajuns în Anglia chiar înainte de Brexit și în plină criza Covid.
A fost o provocare pentru că aveam de principiu tot ce îmi trebuia, mai putin testul de limba engleză.
Acest test se organiză destul de rar și prima programare posibilă a fost după aproximativ 5 saptămâni la Nottingham.
Spre marea mea dezamăgire am primit atunci un mail informandu-mă că din cauza infecției cu virusul Covid a celor din centru examenul a fost amânat cu o lună.
Apoi rezultatele au întârziat din nou din cauza sărbătorilor de iarnă și uite așa am ajuns să am acest rezultat abia în februarie, la aproximativ 4-5 luni de la mutarea în Anglia.
Fără acest examen nu am putut lucra ca medic și stresul aferent acestei perioade a fost clar o provocare. Dar faptul că am reușit să iau acest examen din prima încercare a mai îmbunătățit situația și perspectiva de atunci.
Am avut și o experiența ușor umilitoare ca român, dar de înțeles. Am fost chemat la Manchester la unul din sediile Colegiului Medicilor de aici (se numește General Medical Council sau simplu GMC).
Am întâlnit o persoană absolut minunată care mi-a oferit suport deplin pentru înregistrare și verificarea actelor, dar mi-a explicat la un moment dat ca unul din documente nu este 100% conform cu cerințele lor.
Era scris în limba engleză și ei preferau originalul în limba română și traducerea separat. Dar mi-a spus că va contacta Colegiul Medicilor din România, astfel încât acesta să confirme că acel document era de fapt emis de ei. Adică un favor pentru mine, ca să nu mai fiu nevoit să obțin un alt document din România. Atunci mi-a spus, într-un mod elegant, ca din experiența lor răspunsul din România ar putea să dureze foarte mult, pentru ca cei din România, din experiența lor, de obicei răspund foarte greu la aceste emailuri.
I-am dat dreptate și mi-am dat seama atunci cum se vede din partea cealaltă. Cât de neserioși și ce reputație și-au căpătat instituțiile din România.
Care sunt avantajele profesionale și personale de a lucra ca medic în Marea Britanie?
Dr. Lucian Muflic : Sunt foarte multe avantaje și aș începe cu suportul și experiența profesională pe care o poți avea aici.
Cel puțin în locurile unde eu am lucrat și mai ales în locul actual de muncă am parte de un adevărat sistem care pur și simplu nu te lasă singur.
Trebuie să ai un grad de independență, este o caracteristică a profesiei de Consultant (adică Specialist în România), dar faci parte dintr-o echipa care devine, dacă trebuie, chiar extinsă.
Este un lucru obișnuit că pentru anumiți pacienți să ai parte de ajutor și know-how din partea colegilor care în acel domeniu sunt experți.
Și eu la rândul meu am domeniile mele de expertiză și îi ajut pe alții. Și așa este normal. Asta înseamnă să pui pacientul mai presus de niște orgolii stupide și care nu ar trebui să aiba loc în meseria noastră. Știu că există și în România astfel de colaborari, dar aici este mult mai extins si mult mai natural, cu circuite mult mai fluide. Aș putea să dau un exemplu din multele pe care le am din practica mea. O pacientă tânără, diagnosticată de mine cu o vasculită mai rară, Takayasu, pe care o tratez împreună cu o echipă de medici experți în vasculite dintr-un cu totul alt spital, Hammersmith Hospital. Iar colaborarea este extraordinară, iar pacienta este pe o rută de management excelentă și totul a fost foarte ușor, practic am schimbat câteva mailuri.
Nici nu cred că există posibilitatea implementării în România a unui sistem similar atât timp cât personalul medical nu beneficiază de adrese de email profesionale. E o țară care se laudă cu viteze de internet amețitoare, dar care nu folosește avantajele acestea într-un mod profesional și în instituțiile medicale de stat. Comunicarea trebuie să fie în interiorul unui sistem bine controlat.
Din punct de vedere personal sunt mult mai relaxat și mai fericit cu ce fac. Și știu că perspectivele sunt mult mai vaste. În fiecare zi învăț ceva, sau învăț pe cineva ceva, în fiecare an îmi stabilesc noi și noi limite și ai permanent senzația că poti să te dezvolți și asta e un ascendent moral pentru mine. Nu mai am frică de plafonare și asta este suficient pentru mine.
Între două sisteme medicale
Cum ați simțit atitudinea și relația medic-pacient în Regatul Unit comparativ cu cea din România?
Dr. Lucian Muflic : O altă comparație care din păcate e în dezavantajul României. În Marea Britanie există un mai mare respect pentru pacient. Sigur, posibilitatea acestuia de a face plângeri și faptul că ei își cunosc probabil mai bine drepturile, îi fac pe medici să fie mai atenți cu practica lor. Si e foarte bine asa. Dar, una peste alta, în Marea Britanie, cu toate defectele lui, pacientul este în centrul sistemului medical.
În România am avut tot timpul senzația că acolo este medicul, mai ales cel cu funcții universitare, și cred că se pierde din menirea acestei meserii. Transformăm medicină în religie cu zei la tot pasul. Nu am văzut niciodată pacienți jigniți de medic așa cum am văzut în Romania foarte des. Și ce e mai dureros este că le vezi încă de când ești student. Și apoi ne întrebăm de ce tinerii medici au aceleași apucături.
Eu mi-am respectat întotdeauna pacienții și, din nou, mie mi-a venit mănușă un astfel de sistem ca cel britanic. Și recunosc că m-am autoeducat să devin mai bun, mai înțelegător și să îmi dozez suficient eforturile astfel încât să am o relație cu pacienții mei cât mai bună și productivă pentru ei.
Cum influențează diferitele modele (Bismarck în România vs. Beveridge în Marea Britanie) organizarea și eficiența serviciilor medicale?
Dr. Lucian Muflic : E o întrebare foarte interesantă. În primul rând ar trebui să ne întrebăm dacă sistemul de sănătate din România aparține unui model european enunțat în întrebare. Probabil că, privit de departe, el se asimileaza sistemului Bismarck, dar există o diferență foarte mare și sistemul românesc pare de fapt un sistem aparte.
Și atenție, nu există un sistem pur Bismarck sau Beveridge nicăieri. Până și aici în Anglia sistemul a dat un grad de independență Trusturilor, deci și el poate fi numit un sistem Beveridge modificat.
Dar România cu adevărat și-a creat un sistem unic, un compromis.
România a ales dupa Revoluție modelul Bismarck dar implementarea a fost atât de deficitară încât acum își descoperă minusurile, fără un proces de corectare de-a lungul timpului sau un sistem eficient de identificare a problemelor. Notiunea de Audit nici măcar nu este înțeleasă în spitalele din România.
Într-o notă personală, România a avut un sistem foarte centralizat înainte de 1989 și rămâne cumva întrebarea dacă nu sistemul Beveridge ar fi fost mai adecvat pentru România din acest punct de vedere. Sistemul Beveridge din Anglia este un astfel de sistem centralizat, cu control total al statului.
În acest moment este foarte dificil de comparat sistemul din România cu oricare alt sistem și trebuie avut în vedere că niciun sistem din lume nu este lipsit de erori.
Mai important ar fi să fie definite acele mecanisme (și înțelese în practică) astfel încât, indiferent de tipul de sistem adoptat el să se poate auto-corecta. Un lucru valid în Anglia și extrem de deficitar în România.
Medicina dincolo de granițe
Cum este abordată medicina bazată pe dovezi (evidence-based medicine) în UK comparativ cu România?
Dr. Lucian Muflic : Nu cred ca există diferențe în general, medicii urmează principiile medicinei bazate pe dovezi în ambele țări cred.
Am văzut însă și medici din România care sunt mai degrabă adepții teoriilor conspiraționiste, prezenți în media de multe ori, adevarați formatori de opinie și care au contestat de exemplu inclusiv existența virusului Covid.
Există o diferență mai generală, care se referă la cele două populații. Gradul de vaccinare aici dacă nu mă înșel a fost de peste 90%. Există mai puțin public în Anglia dispus să asculte pseudo-stiința unora.
Și dacă nu ai public atunci stai acasă cu teoriile tale pentru că nu te va baga nimeni în seama. Lumea aici e mai interesată în general să asculte sfaturile medicului și să nu caute opinii neavizate.
Roluri și relații
Care sunt diferențele în utilizarea tehnologiei și digitalizarea în sistemele de sănătate?
Dr. Lucian Muflic : O diferență dramatică în favoarea Marii Britanii.
În momentul în care ai un sistem pe baza de stocare pe hârtie a informației, practic transferi responsabilitatea aceasta de păstrare a documentelor către pacient. Este o formă de lipsă de empatie, pentru că pacientul are deja stresul bolii. Stresul dizabilității câteodată. Cât de serios poate fi această practică? Absolut deloc. Plus că nu este o metodă sigură de păstrare și foarte greu de accesat de către medic. E foarte greu să cauți într-un ditamai dosar comparactiv cu a da câteva click-uri pe un calculator. Este ca și cum ți-ai pune la mașină niste roți din piatra. Teoretic merge dar…
În Londra avem posibilitatea să vedem documente și din alte spitale sau trusturi, iar acest lucru ajută enorm demersului medical din motive evidente.
Ce impact au drepturile pacienților și procedurile de plângeri în Marea Britanie față de România?
Dr. Lucian Muflic : Pacienții își cunosc drepturile mai bine și au o altfel de mentalitate și abordare. Practic nu sunt impresionați de titlurile unui medic, ci mai degraba de interacțiunea pe care ei o au cu un medic. Vor aprecia cunostintele medicului, felul în care sunt informați despre boala lor, despre tratament, despre planul de monitorizare și de respectul pe care medicul o arată în relația cu ei.
Cred, și cu asta probabil o sa supăr pe mulți, că sunt mulți medici celebri sau profesori universitari din România care ar avea probabil vreo 10 plângeri în prima lună de profesie aici.
Un lucru diferit este că pacientul nu așteaptă ca tu, medicul lui în acel moment, să ai o bază mare de cunoștințe medicale, pentru că și ei știu că ai posibilitatea de a accesa o altă opinie medicală dacă trebuie. Este un lucru obișnuit să întrebi dacă nu știi ceva.
În fiecare domeniu medical există cineva care pe acea temă va cunoaște din experiența ceva mai bine decât tine.
A cere o a doua opinie unui coleg este un lucru normal aici, dar un semn de slăbiciune în Romania. Ține tot de educație și cred că se dobândește în școala medicală, cu condiția să fie predată.
Revenind la sistemul de plângeri, acestea sunt totuși rare și de obicei se referă la sistemul de programări, care poate fi deficitar în a servi scopului de a asigura o monitorizare regulată și adecvată.
Pacienții sunt nemulțumiți de timpii de așteptare și atunci pot face o plângere. Există și altfel de plângeri, referitoare la practica medicală, în cele mai multe cazuri fiind rezolvate amiabil, eventual prin transferul la un alt medic și prin prezentarea scuzelor și oferirea unei explicații.
Lucruri și situații din care poți și învăța pe viitor. Cu siguranță acest sistem îmbunătătește practica medicilor în general, totuși cu prețul unui nivel de stres mai mare pentru personalul medical. Acesta este reversul medaliei.
Cum priviți „reforma” anunțată în spitale din țară de noul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete?
Dr. Lucian Muflic : E foarte greu să răspund la această întrebare, ca să fiu sincer. Motivul este că nu am văzut foarte multe măsuri concrete, mai degraba am văzut o enumerare de probleme, unele identificate cred eu corect, am vazut și auzit unele idei, dar cred că măsurile trebuie schițate și mai ales discutate înainte.
Ele trebuie înțelese de către sistem, oricât de nedreaptă ar fi situația pe care ele încearcă să o repare.
O altă forțare din partea Guvernului nu va aduce decât mai multe tensiuni și va genera în opinia mea mai multe probleme decât va rezolva.
Am auzit câteva idei foarte bune, de exemplu stabilirea unor criterii de evaluare mai exacte pentru manageri sau de exemplu “unirea” spitalelor într-un fel de consorții pentru o distribuire mai eficientă a resurselor și pentru o putere de negociere mai mare. Are logică, da!
Probabil s-au inspirat din Trusturile medicale britanice care reunesc două sau mai multe spitale și acesta nu este un lucru rău. Dar în acest moment lipsesc noțiunile concrete și măsurile scrise clar și lipseste și modalitatea de implementare a lor, așa încât nu voi comenta un alt demers politic, așa cum, cel puțin deocamdată, este.
Și o altă completare, pentru că am văzut acest lucru în spital public, eu aș fi mai puțin interesat dacă domnul ministru al sănătății și-a definitivat studiile medicale, cred că poate fi un manager foarte bun și fără, dar aș fi mai atent la apartenența lui politică.
Fam. Muflic
Medicină și dor!
Ce sfaturi ați oferi medicilor români care iau în considerare o emigrare în Marea Britanie pentru a profesa în domeniul medical?
Dr. Lucian Muflic : Este un moment cam delicat, pentru că cei care conduc sanatatea în Anglia au hotărât recent să îi prioritizeze pentru a ocupa joburi pe cei care și-au definitivat studiile aici, în defavoarea celor care sunt pregătiți internațional.
E un lucru pe care îl înțeleg până la un anumit punct, chiar dacă și eu am venit cu studii din altă parte. Dar ei văd cum tinerii medici britanici rămân fără locuri de muncă din cauza concurenței foarte mari din sistem. Probabil ca i-aș sfătui să fie foarte hotărâți când fac pasul acesta, pentru că e o provocare foarte mare și dacă nu au determinarea și motivele foarte clar conturate atunci mai mult ca sigur că se vor intoarce. Și să nu vină din motive financiare, e o cale sigura spre dezamăgire, pentru că nu vor accepta ușor cerințele sistemului. Banii nu aduc fericirea, nu?
Vor avea însă cu siguranță multe satisfacții profesionale, dar mai mult decât atât, vor putea să își contruiască în mare parte așa cum vor ascensiunea în domeniul lor într-un mod fără compromisuri și cu mai multă justete.
Ce vă lipsește cel mai mult de când ați ales să plecați din țară?
Dr. Lucian Muflic : M-am gândit la asta și cred că aș spune muntele, sau accesul rapid la el.
E ceea ce nu avem în Anglia și e clar mai dificil să ajungi în Franța/Elveția pentru un sejur comparativ cu România.
Cu siguranță îmi lipsește și Delta, mai ales orașul Sulina pe care îl iubesc.
Interacțiunea mai frecventă cu prietenii și familia sunt de la sine ințelese și nu le-am inclus aici.
Și nu, nu îmi lipsește mâncarea românească pentru că poți să mănânci și să gătești foarte bine cam toate delicatesele românești, sunt multe magazine și restaurante de profil.
Aveți intenția să vă mai întoarceți cândva și să mai profesați în România?
Dr. Lucian Muflic : Aș spune că nu. Nu știu exact cum aș mai accepta acum să profesez așa cum am făcut-o în România.
Mai mult decât atât viața familiei mele este aici. Fetele sunt în școală și ar fi greu de crezut că am face o altă mutare cu asemenea greutate emoțională și strategică de a ne mai muta în altă țară, inclusiv în România. Vorbind strict profesional, nu mă văd reintegrat într-un sistem pe care acum l-aș înțelege chiar mai puțin decât am făcut-o atunci.
La final, te rugăm să transmiți un mesaj pentru cititorii InfoPolitica
Dr. Lucian Muflic : Aș vrea să le mulțumesc pentru răbdarea de a citi aceste rânduri și vreau de asemenea să le recomand să te urmărească în continuare pentru că vor găsi materiale excelente pe site-ul tău.
Sunt absolut convins de asta. Și îți urez mult succes în acest demers. Să auzim numai de bine!
Interviu realizat de Lavinia Siclitaru
