Lucru de care și-a dat seama cel mai bine Daniel David, domnul expert în psihologie, actualul ministru al Educației, un nume din lungul șir de miniștri reformatori, a fost că starea de bine a profesorilor dăunează grav educației (adică acea educație pe care o vrea el și guvernul din dotare).
Așadar, de când a fost uns și până când a intrat în concediu a dezlănțuit ca un uragan programul „Vara vrajbei noastre”, cu tot felul de declarații bine plasate.
E program pe unitate, cred că s-au prins acum și cei din ultima bancă. În sfârșit!
Orice val de comentarii, alte declarații și share-uri (văzute și nevăzute, pe blat și pe neblat) este semn că schema funcționează. Cu cât e înjurat mai mult, cu atât omul știe că schema funcționează.
Dacă a câștigat într-o zi un părinte în plus care înjură personalul din învățământ – programul funcționează.
Un fraier în plus care tapează ideile fixe că altele nu are (alea cu meditațiile, cu florile de 8 martie, cu notele de la titularizare, cu cele 18 ore pe săptămână, cu cele 2 ore în plus, 2 bănci în plus invers proporțional cu neuronii lui în minus) – programul funcționează.
Orice jurnalist care nu-și pregătește materialul (și-ți dai seama după întrebările pe care le pune, bine, după întrebări îți dai seama și cât de paralel este cu subiectul, dar și cât e el însuși de analfabet funcțional), ei bine, orice carne de tun de-asta e bună pentru că pune în funcțiune programul, îl continuă, îl rostogolește mai departe. Sub avalanșa aceasta din care nu lipsește corul bocitoarelor profesioniste va fi foarte curând îngropat spiritul unei nații (și-așa fragmentate de lipsa de predictibilitate și de transparență).
Orice director de școală care demisionează sau cedează psihic acum – duce la funcționarea programului.
Fiecare cancelarie care se destramă – duce la reușita programului.
Fiecare carte necitită, fiecare emisiune pline de pipițe și papițoi pe care o urmăriți cu ochii cât cepele, fiecare înjurătură pe care o scuipați în obrazul unui coleg de breaslă, fiecare găleată de noroi pe care o aruncați în sufletele profesorilor – e semn clar că PROGRAMUL S-A PUS ÎN DERULARE DEMULT ȘI FUNCȚIONEAZĂ.
Numai că unii abia acum au început să-l vadă pentru că simt că-i afectează.
Cred că v-ați prins care e programul sau măcar genul lui.
Iar cel mai mic actor din educație din cea mai măruntă comunitate din cel mai uitat sat din lume care cedează acum duce la punerea în practică a programului. Deși nu ei cedează primii, mai degrabă somitățile din marile orașe.
Ministrul Educației a știut unde să lovească: acolo unde doare mai tare. În sufletul celor care plămădesc destine. Pentru că orice destin frânt e un vot în plus acolo unde e nevoie, nu-i așa? Oamenii educați nu pot fi manipulați, așadar la ce ne trebuie educație?
Semnele au fost încă de la finalul lui septembrie 2024. Au apărut subtil, pe alocuri, atât cât să nu fie vizibile, atât cât să-i țină ocupați pe toți cu hârtii, dosare, procese, probleme care necesitau timp, enervare, stres, dosare de bursă care trebuiau analizate la sânge, contabili care nu au dat la timp deconturile, în tandem cu niște reabilitări de școli în condițiile în care directorii au fost nevoiți să găsească clase prin alte școli, elevi, profesori și părinți mutați de colo-colo, din clădiri în clădiri, din cancelarii în cancelarii. Tot anul școlar 2024-2025 s-a jucat ruleta rusească cu starea de spirit a educatorilor României, astfel că atunci când a început vacanța de vară, în loc să-i lase să-și revină din șocurile programate, Daniel David et Company le-au administrat profesorilor și picătura chinezească. Ziua și declarația. Uneori, chiar și trei declarații pe zi, una mai lipsită de empatie decât alta, una mai arogantă decât alta.
Toate au culminat după ce elevii au luat vacanță. Unii dintre părinți au jubilat la fiecare demisie, au pus umărul și au început să comenteze și ei sportiv la adresa profesorilor copiilor lor. Unii s-au distrat. E o veselie amestecată cu turbare generalizată. Pionii educației sunt ocupați și în vacanță, în timp ce, Daniel David, a plecat în concediu. I s-au consumat și lui bateriile. Are și ura limitele ei.
Profesorii sunt îngrijorați în timp ce țara dansează veselă pe mormântul educației.
Nu uitați asta, că altă vară ca asta nu va mai fi!
Alt an ca acesta nu va mai fi. Rămâneți profesori și fiți ceea ce știți cel mai bine să fiți: oameni care educă.
Iar oamenii care educă nu au de ce să-și facă griji. O vor face de la orice catedră. O vor face și în afara catedrei. O vor face 24 de ore din 24, nu numai 18, nu încă 2 în plus sau în minus. O vor face împinși de valorile pentru care luptă zilnic la catedră, așa cum pot, cu ce le este dat, mai mult cu ce nu le este dat. E o demnitate pe care unii nu o văd și o traduc în ”așa vă trebuie”. Stoicismul cu care unii rămân pe poziții, pentru copii, care momentan au devenit „doar două bănci”, dar nu și pentru profesori, e văzut cu un simplu „așa le trebuie”.
Dacă Educației (și aici intră toți care se ocupă din diverse roluri de ea: educatori, învățători, profesori de gimnaziu, de liceu, directori de toate formele de învățământ, inspectori, consilieri, personal administrativ) așa îi trebuie, vouă, celor care nu dați doi bani pe ea și stați și socotiți la modul cel mai meschin bănci cu ore de predare, catedre cu meditații, VOUĂ, deștepților, ce vă trebuie?
O țară ca afară, nu-i așa?
Despre autor
Zully MUSTAFA este scriitoare, ziaristă, traducătoare și profesoară pentru învățământul primar în cadrul Școlii Gimnaziale nr. 6 „Nicolae Titulescu” din Constanța și activează la Teach for Romania.
Zully scrie și pe blogul său zuleiha.wordpress.com
