Ion Iliescu, fost președinte al României și lider marcant al tranziției post-revoluționare, a decedat astăzi la vârsta de 95 de ani, după ce în ultimele luni starea sa de sănătate s-a deteriorat grav din cauza unui cancer pulmonar.
A fost o figură cheie a României post-comuniste, conducând țara prin perioada dificilă a tranziției de după Revoluția din 1989. Ion Iliescu a avut trei mandate prezidențiale și a jucat un rol central în organizarea și stabilizarea noilor instituții democratice, inclusiv la adoptarea Constituției în 1991. Totodată, mandatul său a fost marcat de conflicte sociale majore, cum ar fi mineriadele și crize economice, care au generat controverse și polemici.
Cu câteva zile în urmă a fost constituit un Comitet de Organizare a Funeraliilor de Stat, condus de Cancelaria prim-ministrului și cu membri din ministere și instituții relevante. Acest comitet se consultă cu familia pentru a decide desfășurarea funeraliilor de stat conform unui nou regulament aprobat în 2024.
Cel mai probabil, sicriul va fi depus și la Palatul Cotroceni.
Ion Iliescu va fi primul fost președinte după 1989 căruia i se organizează astfel de funeralii de stat conform acestei noi proceduri. Ultimele funeralii de rang similar au fost cele ale regelui Mihai I.
Ion Iliescu s-a consacrat politic încă din perioada comunistă, având roluri importante în Partidul Comunist și în structurile de conducere ale acestuia. După excluderea sa pentru poziții critice, a revenit în prim-plan în decembrie 1989, devenind președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN) și apoi al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN).
Mandatele sale prezidențiale au fost caracterizate de consolidarea democrației, adoptarea emblematicei Constituții din 1991 și integrarea României în spațiul euro-atlantic, culminând cu aderarea la NATO și avansul către aderarea la Uniunea Europeană. Totuși, guvernările sale au fost marcate de dificultăți economice, conflicte sociale și controverse politice majore.
După încheierea mandatului său în 2004, Iliescu a rămas un lider influent în Partidul Social Democrat, primind în 2006 titlul de președinte de onoare al PSD.
Moartea sa marchează sfârșitul unei ere din istoria politică a României, reprezentând în mod simbolic și o încununare a procesului de tranziție și consolidare democratică a țării.
Despre Ion Iliescu
Ion Iliescu (n. 3 martie 1930, Oltenița – d. 5 august 2025, București) a fost inginer și politician român, care a avut o carieră politică îndelungată și complexă, marcând profund istoria României moderne.
Cariera sa politică a început devreme, în cadrul Partidului Comunist. În anii 1950-1960, a urcat în ierarhia comunistă prin roluri precum prim-secretar al Uniunii Tineretului Comunist (UTC), membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (PCR) din 1965 și deputat în Marea Adunare Națională din 1957. A fost ministru pentru problemele tineretului între 1967 și 1971, iar ulterior a deținut funcții locale importante, precum vicepreședinte al Consiliului Județean Timiș (1971-1974) și președinte al Consiliului Județean Iași (1974-1979).
În anii ’70 și ’80, Iliescu a fost treptat marginalizat de regimul Ceaușescu, fiind exclus din Comitetul Central în 1984, oficial pentru „deviere intelectualistă” și opoziția față de politica regimului. Ultima sa funcție înainte de Revoluția din 1989 a fost directorul Editurii Tehnice.
După Revoluția din decembrie 1989, Ion Iliescu a revenit în prim-planul politicii românești, devenind președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN) – un organism provizoriu menit să gestioneze tranziția spre democrație. A fost ales apoi președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN). În anii următori a condus Partidul Democrației Sociale din România (PDSR), precursorul actualului PSD.
Iliescu a fost ales președinte al României de trei ori, marcat de o perioadă tumultoasă, cu conflicte sociale și tranziția dificilă spre democrația și economia de piață. Este considerat una dintre cele mai controversate figuri politice post-1989, fiind implicat în evenimente cu impact major asupra tranziției României.
Președinte CFSN
Ion Iliescu a reapărut în prim-planul vieții politice în timpul Revoluției din decembrie 1989 și, în seara de 22 decembrie, a transmis la Televiziunea Română comunicatul Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN), noul organism provizoriu al puterii de stat. Scopul declarat al CFSN era „instaurarea democrației, libertății și demnității poporului român”, restaurarea pluralismului politic, separarea puterilor în stat și organizarea de alegeri libere.
Pe 27 decembrie 1989, Ion Iliescu a fost ales președinte al CFSN, care a preluat întreaga putere în stat pentru a asigura tranziția până la formarea instituțiilor democratice.
Ulterior, după ce Frontul Salvării Naționale (FSN) s-a transformat în partid politic la 6 februarie 1990, a fost creat un nou organism provizoriu al puterii de stat, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), în care Iliescu a fost reales președinte. Prin aceste organisme s-au adoptat decrete-legi ce au stabilit cadrul funcționării instituționale ale României post-revoluționare.
Primul mandat prezidenţial
Ion Iliescu a câștigat alegerile prezidențiale din 20 mai 1990 cu o victorie zdrobitoare, obținând 85,07% din voturile valabil exprimate.
Mandatul său a început într-o perioadă tulbure, marcată de protestele din Piața Universității și de mineriada din 13-15 iunie 1990, care au influențat semnificativ climatul politic și social.
Mandatul său a fost validat oficial la 18 iunie 1990, moment din care, conform legii, Ion Iliescu nu putea să mai fie membru al unui partid politic.
Astfel, liderul FSN pentru acea perioadă a devenit Petre Roman, care a preluat funcția de prim-ministru.
Printre realizările majore ale acestui mandat se numără crearea unui cadru legislativ solid pentru reorganizarea instituțională a României și adoptarea noii Constituții la 21 noiembrie 1991.
Această Constituție a consacrat valorile democrației, statului de drept și respectarea drepturilor omului și ale cetățeanului.
Cu toate acestea, mandatul său a fost marcat de numeroase conflicte sociale, reflectând dificultățile și disfuncționalitățile tranziției României către o economie de piață și un regim democratic consolidate.
Mineriada din 1991
Mineriada din 21/24 septembrie 1991 a provocat o criză politică de amploare, încheiată prin demisia lui Roman din funcţia de prim-ministru şi formarea unui guvern de uniune naţională în frunte cu Theodor Stolojan. Treptat, în sânul FSN au apărut diferende ireconciliabile între susţinătorii celor doi lideri, motiv pentru care aripa Iliescu a demisionat din FSN la 29 martie 1992. O lună mai târziu, aceştia au fondat un nou partid,
Frontul Democraţiei şi Salvării Naţionale, care din 1993 îşi schimbă denumirea în Partidul Democraţiei Sociale din România.
Primul mandat constituțional
Primele alegeri parlamentare și prezidențiale conform noii Constituții au avut loc pe 27 septembrie 1992.
Ion Iliescu a intrat în turul doi al alegerilor prezidențiale din 11 octombrie 1992 cu programul „Cred în schimbarea în bine a României” și l-a învins pe Emil Constantinescu, candidat al opoziției, obținând 61,43% din voturile valabil exprimate.
Astfel, a câștigat primul său mandat constituțional de președinte al României.
Rezultatul strâns la alegerile parlamentare a dus la formarea unui guvern de coaliție în jurul Frontului Democrat al Salvării Naționale (FDSN), care în 1993 și-a schimbat numele în Partidul Democrației Sociale din România (PDSR), partidul care îl susținea pe Iliescu.
După negocieri, fostul independent Nicolae Văcăroiu a fost numit prim-ministru, intrând ulterior în rândurile PDSR.
Printre realizările importante ale acestui mandat se numără semnarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană în 1993, care a intrat în vigoare la 1 februarie 1995. România a depus oficial cererea de aderare la UE pe 22 iunie 1995, însă din cauza performanțelor economice slabe, țara a fost plasată pe „lista de așteptare”.
Pe plan extern, România a fost acceptată în Consiliul Europei, a aderat la Parteneriatul pentru Pace al NATO și a început elaborarea strategiilor pentru aderarea la organizațiile euro-atlantice.
Pe lângă evoluțiile externe, România a traversat în această perioadă o criză economică severă, cu scăderea nivelului de trai, hiperinflație și privatizări defectuoase, afectând semnificativ societatea și economia internă.
În opoziție
Ion Iliescu și Emil Constantinescu au fost adversari în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 17 noiembrie 1996.
În contextul unei stări generale de nemulțumire a populației față de guvernarea PDSR, Ion Iliescu a obținut 45,59% din voturi, în timp ce Emil Constantinescu a câștigat cu 54,41%, asigurându-și astfel funcția de președinte al României.
Aceasta a reprezentat prima alternanță democratică de putere după Revoluția din 1989.
Deși a pierdut alegerile, Iliescu a rămas un lider influent, fiind ales președinte al Partidului Democrației Sociale din România (PDSR) la 17 ianuarie 1997 și asumându-și rolul de lider al opoziției în Parlament.
La alegerile parlamentare și prezidențiale din 26 noiembrie 2000, situația politică s-a schimbat, iar nemulțumirea față de guvernarea CDR a crescut. Emil Constantinescu nu a mai candidat, iar Ion Iliescu a revenit în cursa prezidențială, poziționându-se pe primul loc în primul tur cu 36,35% din voturi.
Susținut majoritar de societatea civilă în fața contracandidatului Corneliu Vadim Tudor, Iliescu a câștigat în turul doi, cu 66,82% din voturile valabil exprimate, reîntorcându-se astfel la președinție
Al doilea mandat de președinte
În perioada celui de-al doilea mandat constituţional-legal, s-a efectuat revizuirea Constituţiei (31 octombrie 2003) în conformitate cu normele de aderare la UE, România a devenit membru al NATO (2004) şi au fost închise capitolele de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană.
Preşedinte de onoare al PSD
La 16 iunie 2001, în urma fuziunii Partidului Democrației Sociale din România (PDSR) cu Partidul Social Democrat Român (PSDR), a avut loc Congresul de constituire al Partidului Social Democrat (PSD), în cadrul căruia Adrian Năstase, care era atunci prim-ministru al României, a fost ales președinte al noului partid rezultat.
După încheierea mandatului său prezidențial, Ion Iliescu a candidat pentru funcția de președinte al PSD la Congresul din 21 aprilie 2005, însă a fost învins de Mircea Geoană.
Ca o formă de recunoaștere a contribuțiilor sale, la 10 octombrie 2006 lui Ion Iliescu i-a fost conferită funcția onorifică de președinte de onoare al PSD.
