- Parlamentul European adoptă măsuri pentru a calma piața gazelor și a reduce influența Rusiei
Europa a învățat o lecție dureroasă în iarna 2022: gazul poate deveni armă. Folosit de Rusia ca instrument de presiune, el a declanșat o criză energetică cu valuri economice care se simt și astăzi. Dar dacă acel episod a impus o reacție de urgență – stocuri obligatorii, diversificare, plafonări – momentul actual este despre recalibrare: între protecția cetățenilor și raționalitate economică, între siguranță și flexibilitate.
Parlamentul European a votat să prelungească până la sfârșitul lui 2027 schema de stocare a gazelor, cu obiectivul atingerii pragului de 90% între 1 octombrie și 1 decembrie, nu neapărat fix la 1 noiembrie, cum era anterior. Motivul? În piața gazelor, rigiditatea costă.
Flexibilitate fără compromis pe securitate
Ceea ce propune acum Uniunea nu este un pas înapoi, ci o adaptare inteligentă. Țările membre vor avea o marjă de abatere de până la 10%, în condiții de piață dificile, iar Comisia poate interveni și mai mult, în caz de nevoie. Această flexibilitate este esențială pentru a descuraja speculațiile – o realitate tot mai prezentă într-un sector în care emoția și geopolitica influențează prețurile la fel de mult ca cererea și oferta.
Este o abordare matură: păstrăm controlul asupra stocurilor, dar nu împingem țările membre să cumpere scump doar pentru a bifa un termen arbitrar. Această ajustare ar putea reduce presiunea de cumpărare din timpul verii, când prețurile urcă artificial tocmai pentru că toată lumea încearcă să atingă același obiectiv în același timp.
Mai puțin gaz rusesc, mai multă transparență
O noutate importantă este și obligația de a raporta proporția de gaz provenit din Federația Rusă. Până acum, realitatea acestei dependențe era greu de cuantificat. Cu acest pas, UE nu doar că va avea o imagine clară asupra riscului geopolitic din stocuri, dar va și face presiuni transparente asupra statelor care continuă, direct sau indirect, să alimenteze dependența energetică.
Raportorul Borys Budka (PPE, Polonia) a spus-o limpede: scopul nu este doar funcțional – reducerea prețurilor –, ci și strategic: ieșirea din zona de vulnerabilitate față de furnizori nefiabili.
Către o strategie comună de gestionare a crizelor
Deși fiecare stat membru rămâne responsabil pentru stocurile proprii, această reglementare marchează un alt pas în direcția unei politici energetice europene comune – o idee mai des invocată decât aplicată. Gazul nu mai este doar un produs, ci un factor de securitate colectivă. Iar în fața unor furnizori care folosesc robinetul ca armă, solidaritatea devine protecție.
Nu în ultimul rând, noua lege recunoaște ceea ce piața a tot semnalat: concurența globală pentru gaz lichefiat (GNL) este dură, iar Europa trebuie să rămână competitivă nu doar în acces, ci și în mecanismele interne de stocare și redistribuire.
Lecțiile trecutului, în slujba viitorului
Prelungirea schemei de stocare și flexibilizarea regulilor arată că UE nu doar reacționează, ci învață. Ceea ce începe ca o adaptare tehnică are, de fapt, implicații majore: protejarea consumatorilor, calmarea pieței și diminuarea riscurilor geopolitice. Rămâne ca, după votul Parlamentului, Consiliul să aprobe rapid aceste măsuri, pentru ca iarna 2025-2026 să nu mai aducă vechile spaime.
Este un pas mic în textul Jurnalului Oficial, dar unul mare în direcția unei Europe mai puțin vulnerabile, mai transparentă și mai coerentă energetic.
