Citesc periodic apeluri de a „ieși din bulă”, „ating iarba”, „ascultă și alte păreri”. Nu știu cine și de cum profită de pe urma acestor mesaje, dar, dacă tot se simt algoritmii datori să îmi împingă gogorița în telefon, mă simt dator cu un răspuns.
Ies zilnic din aria mea de confort, fie că vreau sau nu. Un simplu drum să iau pâine și mă scoate din universul meu, e suficient să fii atent la semenii tăi.
În afara bulei mele oamenii au apeluri video unii cu alții, pe speaker, făcând abstracție de cei din jur. Nu, nu am idee de ce. Oamenii ascultă cât pot de tare muzică, consumă shorturi pe TikTok și în genere încearcă să polueze sau să își impună gusturile în orice colțișor ar fi.
Suntem peste tot acasă, mai ales în mijloacele de transport în comun. Din singurătate, proastă creștere, nesimțire, neintegrare, (ne)știință?!
Nu am avut niciodată curaj, timp, nervi și răbdare să întreb. Și atunci mă întorc la mine în bulă unde nu se dă muzică tare, nu se scuipă semințe pe jos, nu se ascultă muzica tare sau încet și în general, încercăm să ne respectăm unii pe alții.
Am încercat să ascult și alte păreri decât cele pe care mi le-am format, vrând să încerc să înțeleg, să plec de la premiza că îmi scapă mie ceva, că valorile mele sunt alea defecte.
Mi se răspunde fie paternalist (se știe, lasă dom’le că nici aia nu sunt mai breji) sau cu un torent de dezinformare desprins din dreapta croncănitoare a spațiilor online.
Gay sunt de vină, Europa ne fură, suntem sclavi, nu mai avem (inserați orice vă lipsește și nu vă simțiți cu musca pe căciulă). Zero analiză, mult prea multă pasiune, spiritul critic se manifestă doar când e vorba de alt trib, familie, tribună de suporteri. Nu deplâng dispariția discursului civilizat, accept că nu ne mai putem lipsi de rețele sociale, apreciez accesul la informații vaste și bine contextualizate, dar mi-ar plăcea să nu mai văd în prim plan dejecția numai bună de viralizat pe social media.
Pentru că, haideți să fim sinceri, aia vinde, aia se caută iar blazarea ajută doar lichelelor din aparatele de stat și pe cei care îi susțin.
Pe vremuri (începutul anilor 2000) truismul în advertising era că sexul vinde, fapt susținut mai mult sau mai puțin de ce exista în oferta de piață media. Aproape de toate, pentru aproape toți, și ce nu era la îndemână se găsea în principiu apelând la un motor de căutare.
Undeva între timp, odată cu apariția rețelelor sociale se vede și se poate demonstra cu date concrete, că cel mai bine vinde furia, ura și dezgustul pentru celălalt, formulat cu argument emoționale: aia mi se pare cah, deci să se interzică sau faimoasa „cum îi explic eu copilului”.
Șocând, cu arareori argumente, devii vandabil și deci frecventabil. Ne vrem toți influenceri și personalități pe social media sau parerologi de profesie la televiziuni cu normă întreagă seară de seară. Între timp, în bula mea, caut faianțar.
Nu aș vrea să se înțeleagă că trimit oamenii la „muncă de jos”, la cules căpșuni sau orice e perceput ca fiind necalificat/fără studii superioare. Salariul minim, în opinia mea și nu numai, ar trebui să acopere nevoile de bază (hrană, apă, haine, adăpost, sănătate, reproducere).
Nu spun să te îmbolnăvești făcând muncă grea pe nimic sau ca să își cumpere patronul o mașină nouă la 2 ani (în leasing, pe firmă dar pentru uz personal), dar nici stardomul pe rețele nu o să fie vreodată o soluție.
Nu o spun eu, o spun toate statisticile care nu încearcă să arunce cu praf în ochi și să producă material furajer pentru social media.
Ce are X persoană și nu am eu? De cele mai multe ori BAFTA.
E atât de simplu. El, ea sau Z au avut noroc, în timp ce tu, la fel de mediocru, leneș la fundul algoritmului și încerci să defulezi senzațiile alea tari, românești vorba reclamei, împroșcând cu păreri. Nu te lași, ești tenace, vinzi, cumperi, te zbăți și te transformi în saltimbanc, orice numai să nu te încurci la „muncă de jos” pentru că am stabilit la nivel de societate (nu mă întrebați când, unde și cine a stabilit, nu mi-au parvenit documentele) că doar anumite joburi au „valoare”.
Asta până ți se sparge o țeavă, te inundă vecinul și alte mici accidente cotidiene trăite în blocuri sovietice făcute la normă sau apartamente de la dezvoltator cu curte mare și… speri fosa septic care să nu se înfunde des, altfel te vezi nevoit să apelezi la cei care fac „muncă de jos” și care te vor taxa ca atare (a se vedea sporul de rușine încasat de către cei de la salubrizare).
Nu pretind că pot să ofer vreo soluție și nu vreau să sune nici a dojană pentru cei care mă îndeamnă să „ies din bula” sau să ascult și opinii care nu îmi aparțin.
Spun doar că am toate motivele să îmi evit majoritatea semenilor, fără să îi detest, dar fără să îmi placă. Sunt așadar un mizantrop asumat care încearcă să nu deranjeze pe nimeni pentru că așa am fost educat. Dar, la mine în bulă, dacă te văd timpit și îmi pasă, o să îți spun.
Ca o scurtă paranteză, orice LLM (Large Language Model) fie el Chat GTP or something, lăsat să învețe frazeologie pe internetul actual folosind date preluate din social media, se va întoarce cu un discurs ce amintește de Hitler și orice alți corifei ale celor 3 K: Kinder, Küche, Kirche (copii, bucătărie, biserică), nu de Voltaire pentru că asta se propagă, asta aduce „engagement”.
Parafrazând-ul pe Gheorghe Dinică, în „Filantropica”: „V-ați înfuriat? V-am luat banii.”
