Pe 30 octombrie 2015, România a trăit una dintre cele mai negre tragedii ale ultimelor decenii: incendiul din clubul Colectiv.
În doar câteva clipe, 65 de vieți au fost curmate – nu doar numere, ci destine rupte, familii distruse, iubiri încheiate prea devreme, profesii și povești întrerupte brutal.
La 10 ani de la acel moment teribil, ne întrebăm încă câți dintre ei ar fi putut fi salvați dacă nu am fi trăit în țara „în care avem de toate”, însă, în realitate, nimic esențial nu funcționează.
Tragedia Colectiv a scos la iveală nu doar vulnerabilitățile sistemului de urgențe și de sănătate din România, ci și reziduuri de corupție și nepăsare care încă ucid.
Infecțiile nosocomiale din spitale continuă să facă victime nevinovate, inclusiv bebeluși, iar pentru marii arși, deși au trecut ani, nu există încă o șansă reală de tratament și recuperare completă.
În mod tragic, statul și sistemul juridic par să ignore durerile celor afectați: dosarele sunt clasate, sentințele anulate, iar vinovații rămân nepedepsiți.
Este revoltător că, la un deceniu după ce România a ars în Colectiv, nimic nu s-a schimbat fundamental, iar justiția este încă o promisiune goală.
Victimele, care au plătit cu viața, merită o răspuns real din partea celor care au făcut posibilă această tragedie.
România însăși merită să iasă din pasivitate și să ceară răspundere. Nu putem uita nici o clipă, iar vocea celor dispăruți nu trebuie să se stingă în tăcere.
Pe 30 octombrie, ieșim iarăși în stradă, nu doar pentru a comemora, ci pentru a spune că nu vom accepta nepedepsirea. „The day we give in is the day we die” – ziua în care cedăm este ziua în care murim cu adevărat.
Pentru cei 65, pentru familiile lor, pentru România, dreptatea trebuie să fie realitate, nu doar un ideal.
Acesta este un apel la conștiință, responsabilitate și acțiune… pentru ca niciodată să nu mai fim nevoiți să comemorăm o tragedie asemănătoare.
