Într-un oraș precum Constanța, unde grijile cetățenilor sunt diverse și adesea complexe, este esențial ca primarul să fie mai mult decât un simplu „comandant” de la distanță.
Vergil Chițac, actualul edil, deși ia decizii majore care modelează destinul urbei, nu locuiește și, implicit, nu contribuie direct la bugetul orașului prin plata taxelor locale.
Un primar care nu are o prezență constantă în oraș riscă să creadă că deciziile sale pot fi luate cu aroganță, fără a înțelege pe deplin impactul social și economic al acestora.
În esență, primarul care „doar comanda și ia decizii” fără să fie parte activă a comunității fiscale și sociale riscă să creeze o distanță între cetățeni și administrația locală, ceea ce pe bună dreptate generează neîncredere și nemulțumiri.
Un interviu recent al primarului Constanței (n.r.Focuspress.ro) a scos la iveală o realitate dificil de acceptat pentru cetățeni: taxa de 200 de lei pentru utilizarea tramei stradale, anulată definitiv de Curtea de Apel, nu dispare, ci se transformă în „taxa de dezvoltare” începând cu 2026.
Astfel, cei care au plătit această taxă nu își vor putea recupera banii, iar cei care nu au plătit scapă de orice obligație.
Această situație creează un sentiment de nedreptate printre cetățeni, întrucât practic se introduce o altă taxă, în dispreț total pentru plătitorii anteriori și fără o echitate în tratament pentru toți utilizatorii drumurilor.
Pe fond, rămâne întrebarea cum va putea administrația locală să justifice și să convingă Consiliul Local că o nouă taxă este un pas înainte în dezvoltarea orașului, și nu doar o manevră pentru a menține veniturile la un nivel ridicat în detrimentul cetățeanului prăduit?
Chiar dacă pentru acest primar, sintagmele „moral” și „legal” sunt chestiuni care se resping, cetățenii trebuie să-i re-a-min-teas-că o noțiune simplă..guvernarea nu este doar o funcție administrativă, ci și una morală și civică, unde prezența, ascultarea și implicarea sunt ingrediente-cheie.
Fără această legătură esențială, administrația riscă să devină un simplu aparat decizional detașat, iar cetățenii, niște simpli subiecți ai unor politici impuse „de sus”.
