Sondajul CURS realizat în ianuarie 2026 nu este, în esență, despre procente. Este despre o stare de spirit.
Iar această stare de spirit este una de ruptură: între cetățeni și politică, între așteptări și realitate, între promisiuni și rezultate.
Când 76% dintre români spun că țara merge într-o direcție greșită, nu mai vorbim de nemulțumire conjuncturală, ci de un verdict social.
Un verdict dur, repetat și constant, care traversează clase sociale, regiuni și generații.
Într-un asemenea context, întrebarea nu este de ce AUR ajunge la 35%, ci de ce restul partidelor nu reușesc să oprească prăbușirea încrederii.
AUR conduce detașat în intenția de vot nu pentru că ar propune un proiect de țară larg acceptat, ci pentru că reprezintă votul de sancțiune cel mai clar articulat.
Este partidul care captează furia, frustrarea și sentimentul că „nimeni nu ne mai ascultă”. În lipsa unei alternative credibile, acest tip de vot devine dominant.
PSD și PNL plătesc uzura guvernării și a compromisurilor succesive.
Procentele lor nu indică prăbușire totală, dar arată o plafonare periculoasă.
Sunt încă mari, dar nu mai sunt convingători. USR, deși rămâne relevant pentru un segment urban, nu reușește să iasă din cercul său electoral tradițional. Fragmentarea scenei politice nu produce echilibru, ci întărește liderul clasamentului.
Nici la nivel de lideri situația nu este mai bună. Cel mai bine cotat în topul încrederii, Călin Georgescu, are totuși o majoritate de opinii negative.
Acest paradox spune totul: românii nu mai caută lideri perfecți, ci figuri care par diferite. Încrederea devine relativă, iar alegerea – una defensivă.
Poate cea mai îngrijorătoare concluzie a sondajului este prăpastia dintre cetățeni și instituțiile statului. Armata, Biserica și Pompierii sunt în topul încrederii pentru că sunt percepute ca stabile, previzibile și în afara jocului politic.
În schimb, Parlamentul, Guvernul, Justiția, Curtea Constituțională și Președinția sunt respinse masiv. Statul politic nu mai este văzut ca soluție, ci ca problemă.
Acesta este terenul pe care cresc populismul, radicalizarea și tentația liderilor „providențiali”.
Nu pentru că românii ar fi devenit brusc extremiști, ci pentru că au obosit să mai creadă.
Sondajul CURS este, de fapt, un avertisment.
Dacă partidele clasice continuă să ignore semnalul, următoarele alegeri nu vor fi o confruntare de programe, ci un referendum împotriva întregului sistem politic.
Iar istoria recentă arată că, atunci când politica nu se reformează, electoratul o face în locul ei – uneori brutal.
