Parlamentul European a adoptat măsuri care permit returnarea solicitanților de azil în țări considerate „sigure”.
Cele două texte adoptate de Parlamentul European în februarie 2026 consolidează un regim de returnare mai dur pentru solicitanții de azil și introduc o listă comună europeană de „țări sigure”, spre care martorii refuzului de azil pot fi trimiși cu mai multă ușurință. Iată ce înseamnă concret această mișcare, piesă cu piesă.
Ce schimbă noul pachet privind azilul și migrația
Statele membre pot returna automat solicitanți de azil într‑o țară din lista UE de țări „de origine sigure”, fără nevoia unui proces foarte lung sau de apeluri repetate, atâta timp cât cererea de protecție este respinsă.
Implicit, se consolidează și ideea de centru de returnare în exteriorul UE: modelul inspirat de politica guvernului Meloni cu centrele din Albania este extins simbolic la nivel blocată, ca exemplu pentru alte state UE.
Lista țărilor considerate „sigure”
Lista europeană de țări „de origine sigure” include, printre altele: Bangladesh, Colombia, Egipt, India, Kosovo, Maroc și Tunisia.
Resortisanții acestor state vor avea șanse reduse de a obține protecție internațională în UE; sistemele naționale pot respinge cererile mai rapid, recurgând la presunpția că nu există pericol real în țările respective.
Cu toate acestea, dreptul la evaluare individuală a fiecărei cereri rămâne menționat în textele juridice, deși criticul spun că în practică acest lucru se va reduce la o formalitate.
Politică și echilibrul cauciuc între dreapta și stânga
Adoptarea acestor texte a fost posibilă datorită unei alianțe între grupurile de dreapta și extrema dreaptă, care prezintă măsurile drept necesare pentru „controlul frontierelor” și reducerea presiunii asupra sistemelor de azil.
În schimb, ONG‑urile pentru drepturile omului și grupul Verzilor din Parlament o etichetează drept dezumanizare a politicii securitariste de migrație: europarlamentara Mélissa Camara a vorbit despre „călcat în picioare a demnității solicitanților de azil”.
Poziția Comisiei și faza actuală
Comisia Europeană respinge discursul de „desumanizare”, adăugând că orice țară care primește persoane în cadrul acestui mecanism trebuie să respecte drepturile fundamentale ale omului, însă evaluarea acestui respect rămâne sensibilă și subiect de dispute.
Cele două texte intră acum în faza de transpunere și implementare națională, ceea ce înseamnă că deputații și guvernele vor trebui să adapteze legislațiile interne (coduri de azil, registre de safe‑countries, proceduri de transfer și returnare) pentru a reflecta noua listă și facilitățile de repatriere.
Contextul numeric și politic al blocului
UE înregistrează o scădere netă a sosirilor cu aproximativ 25% comparativ cu anul trecut, dar discursul public rămâne dominat de teme securitariste și prezența crescută a partidelor de dreapta/extrema dreaptă în parlamente și guverne.
Noul pachet reflectă, în mare, dorința de a transforma scăderea statistică a fluxurilor într‑un discurs politic de „succes al mai multă ordine”, chiar dacă criticii atrag atenția asupra riscului de încălcări ale principiului ne‑refoulare și unei corect pe costuri/siguranță în defavoarea celui uman.
