Astăzi la Constanța. 𝟏𝟒 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 – 𝐑𝐚𝐳𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐇𝐨𝐭𝐞𝐥𝐮𝐥 𝐏𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐚𝐫

În noaptea de 𝟏𝟑 𝐬𝐩𝐫𝐞 𝟏𝟒 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟐𝟑, la orele 00.30, comisarul Leahu și mai mulți agenți ai Prefecturii de Poliție Constanța au descins la hotelul Princiar, din strada Ștefan cel Mare nr. 64.

Razia venea în urma unui denunț primit de autorități cu privire la presupuse fapte penale grave care s-ar fi produs la stabilimentul respectiv.

Plângerea făcută de un anonim menționa că în hotel își fac veacul o seamă de indivizi fără căpătâi, transformând astfel locul într-unul rău famat. Leahu și oamenii săi au arestat imediat câteva femei de moravuri ușoare care practicau clandestin prostituția, motiv pentru care erau deja puse sub urmărire de către autorități.

Ceea ce a urmat a fost însă mai important: într-una din camerele hotelului au fost găsiți doi bărbați și un copil. S-a stabilit că cei doi adulți, Gabriel Pelichidis și Manuch Benlian, ambii constănțeni cu domiciliul pe strada Miron Costin, îl atrăseseră la hotel pe minorul Puiu D. și îl forțaseră să întrețină relații sexuale, fapt confirmat ulterior de cercetările medicale. Cei doi agresori au fost imediat arestați și deferiți Parchetului.

După această razie, Poliția Constanța a decis să efectueze un sever și amplu control al hotelului rău-famat. Și asta pentru că faptele descoperite pe 14 februarie nu erau unele în premieră.

Cu doar o săptămână în urmă, în noaptea de 8 spre 9 februarie, același comisar Leahu arestase la Princiar doi indivizi dubioși, muncitorii portuari Mitu Mocanu și Said, care se dovediseră vinovați de viol.

Cei doi ademeniseră cu băutură trei minore, Veta R., Maria D. și Ana G., și odată ajunși la hotel le violaseră. Faptele lor ieșiseră la iveală căci le-au lovit pe tinere, iar acestea începuseră să țipe după ajutor. Strigătele lor au alarmat alți locatari ai hotelului, care le-au salvat din ghearele celor doi monștri. Violatorii au fost arestați și deferiți parchetului.

Razia de pe 14 februarie și violurile de pe 9 februarie erau dovezi clare că Hotelul Princiar devenise unul dubios, scenă a unor grave infracțiuni. Asta deși nu era un hotel de cea mai joasă categorie, ci unul încadrat la clasa a doua, așa cum erau și cele de bună calitate precum Elita, High Life, Metropol, Bristol, Regal sau Comercial. Culmea, într-una din camerele de la Princiar își avea sediul Sindicatul Hotelierilor, organizație care avea ca obiectiv respectarea regulilor de bună conduită în clădirile turistice. Președintele ei era un anume Ilie Bărbulescu, chiar patronul hotelului Princiar.

Reclamele vremii prezentau localul foarte frumos: „𝑉𝑖𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡̗𝑖 𝑀𝑎𝑟𝑒𝑙𝑒 𝐻𝑜𝑡𝑒𝑙 𝑃𝑟𝑖𝑛𝑐𝑖𝑎𝑟 – 𝑈𝑛 𝑚𝑖𝑛𝑢𝑡 𝑑𝑒𝑝𝑎̆𝑟𝑡𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑒 𝑠𝑡𝑎𝑡̗𝑖𝑎 𝑡𝑟𝑒𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑀𝑎𝑚𝑎𝑖𝑎. 𝑆𝑖𝑡𝑢𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝑐𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢𝑙 𝑐𝑜𝑚𝑒𝑟𝑐𝑖𝑎𝑙 𝑎𝑙 𝑜𝑟𝑎𝑠̗𝑢𝑙𝑢𝑖. 𝐼𝑛𝑠𝑡𝑎𝑙𝑎𝑡̗𝑖𝑢𝑛𝑖 𝑚𝑜𝑑𝑒𝑟𝑛𝑒 – 40 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑚𝑒𝑟𝑒 𝑠𝑝𝑎𝑡̗𝑖𝑜𝑎𝑠𝑒 𝑠̗𝑖 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑎𝑡𝑒”(Ghidul Constanța și Techirghiolul, 1924). De liniște și ordine, reclama nu spunea nimic.

Hotelul Princiar avea același nume cu un stabiliment similar din București. Și acela era rău famat: un comerciant pe nume Pațac închiriase camere acolo și adusese tinere din Austria pentru a practica prostituția clandestină. Fetele lui Pațac erau poreclite pațachine, un termen care se folosește și astăzi, fără a i se cunoaște originea.

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐍𝐨𝐢𝐥𝐞 𝐀𝐭𝐞𝐥𝐢𝐞𝐫𝐞 𝐚𝐥𝐞 𝐒𝐨𝐜𝐢𝐞𝐭𝐚̆𝐭̗𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐓𝐫𝐚𝐧𝐬𝐩𝐨𝐫𝐭 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚, 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐝𝐚 𝐆𝐫𝐢𝐯𝐢𝐭̗𝐞𝐢 𝟒𝟐, 𝐜𝐮 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐚𝐥𝐚𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐢 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐫𝐧𝐞, 𝐜𝐮 𝐦𝐚𝐬̗𝐢𝐧𝐢 𝐧𝐨𝐢 𝐬̗𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐟𝐞𝐜𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐭𝐞. 𝐅𝐚𝐛𝐫𝐢𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐭𝐫𝐚̆𝐬𝐮𝐫𝐢 𝐬̗𝐢 𝐜𝐚̆𝐫𝐮𝐭̗𝐞, 𝐑𝐞𝐩𝐚𝐫𝐚𝐭̗𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐦𝐨𝐛𝐢𝐥𝐞, 𝐜𝐚𝐫𝐨𝐬𝐞𝐫𝐢𝐞. 𝐓𝐚𝐩𝐢𝐭̗𝐞𝐫𝐢𝐞 𝐬̗𝐢 𝐯𝐨𝐩𝐬𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐮𝐱, 𝐟𝐨𝐫𝐠𝐞 𝐬̗𝐢 𝐭𝐮𝐫𝐧𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞. 𝐀𝐭𝐞𝐥𝐢𝐞𝐫𝐞 𝐦𝐞𝐜𝐚𝐧𝐢𝐜𝐞 𝐜𝐞 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐚̆ 𝐫𝐞𝐩𝐚𝐫𝐚𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐢 𝐫𝐚𝐝𝐢𝐜𝐚𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐬̗𝐢𝐧𝐢 𝐚𝐠𝐫𝐢𝐜𝐨𝐥𝐞 𝐬̗𝐢 𝐢𝐧𝐝𝐮𝐬𝐭𝐫𝐢𝐚𝐥𝐞. 𝐒𝐞𝐜𝐭̗𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐦𝐨𝐛𝐢𝐥𝐞 – 𝐏𝐢𝐚𝐭̗𝐚 𝐁𝐚𝐬𝐚𝐫𝐚𝐛 𝐧𝐨.𝟏 – 𝐃𝐞𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐨𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐦𝐨𝐛𝐢𝐥𝐞, 𝐭𝐮𝐫𝐢𝐬𝐦, 𝐜𝐚𝐦𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞, 𝐜𝐚𝐦𝐢𝐨𝐧𝐞𝐭𝐞, 𝐦𝐨𝐭𝐨𝐜𝐢𝐜𝐥𝐞𝐭𝐞, 𝐛𝐢𝐜𝐢𝐜𝐥𝐞𝐭𝐞, 𝐞𝐭𝐜. 𝐅𝐚𝐛𝐫𝐢𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐦𝐨𝐛𝐢𝐥𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐥𝐮𝐱. 𝐂𝐚𝐬𝐞 𝐝𝐞 𝐛𝐚𝐧𝐢 (𝟏𝟗𝟐𝟔).

sursa text și foto: MINAC