Într-o perioadă în care siguranța călătorilor devine o preocupare majoră la nivel global, construirea unui sistem modern de protecție pentru turiștii români devine o obligație pentru România.
În acest context, ANAT propune trei mecanisme esențiale: fondul de garantare pentru agenții de turism, fondul pentru biletele de avion și fondul de repatriere în situații de criză.
Agențiile de turism au suportat primele 3 nopți de cazare, conform obligațiilor legale aplicabile în situații de circumstanțe extraordinare, și au oferit sprijin turiștilor pentru organizarea prelungirii șederii, în așteptarea reluării curselor comerciale. În paralel, agențiile încearcă să identifice soluții de transport acolo unde acestea există, pentru a-și îndeplini obligațiile contractuale de repatriere.
În astfel de situații însă apare un vid legislativ și operațional: legea prevede repatrierea turiștilor atunci când transportul comercial devine din nou disponibil, însă nu reglementează clar situațiile în care spațiul aerian este blocat pe perioade mai lungi și repatrierea ar presupune organizarea unor curse speciale charter. Aceste operațiuni depășesc posibilitățile industriei turistice și nu constituie o obligație legală automată nici pentru agențiile de turism, nici pentru stat.
Când zborurile se opresc, cetățenii trebuie să știe că există un mecanism care îi poate aduce acasă!
Situația actuală arată încă o dată că România nu dispune de mecanisme funcționale de protecție pentru turiști în situații de criză majoră.
ANAT încearcă de câțiva ani să promoveze Legea Fondului de Garantare pentru agențiile de turism, inspirat din modelele de fonduri de garantare funcționale din Europa, cu scopul ca nici un turist să nu mai piardă bani în astfel de situații. Din păcate, în ultimii ani, această inițiativă nu a fost tratată cu prioritatea necesară de către foștii miniștri ai Economiei și Turismului – Radu Oprea, Bogdan Ivan și Radu Miruță – și nici de către parlamentarii din comisiile de specialitate, deși conceptul proiectului de lege a fost prezentat în repetate rânduri.
În prezent însă există un dialog constructiv cu actuala conducere a ministerului și există speranța ca proiectul Fondului de Garantare pentru agențiile de turism să devină funcțional într-un viitor apropiat, cel mai probabil de la 1 ianuarie 2027.
ANAT a propus, de asemenea, Legea Fondului de Garantare a biletelor de avion, inspirată din modelul danez, care colectează 1 euro pentru fiecare segment de zbor de la pasagerii care călătoresc cu avionul. Falimentul companiei aeriene Blue Air a demonstrat cât de vulnerabili sunt pasagerii: aproximativ 280.000 de persoane au pierdut peste 90 de milioane de euro.
În același timp, evenimentele din aceste zile arată că România are nevoie și de un mecanism de intervenție pentru repatrieri în situații de criză, care să permită organizarea rapidă a unor zboruri speciale atunci când transportul aerian comercial este blocat.
În prezent, autoritățile pot oferi sprijin și coordonare consulară în astfel de situații, însă avem nevoie de un mecanism financiar dedicat pentru organizarea repatrierilor în cazul unor crize majore care afectează transportul aerian. Intervențiile de acest tip depind de decizii politice punctuale și de disponibilitatea unor resurse bugetare extraordinare, de regulă din fondul de rezervă al Guvernului.
În ultimele zile, alte state europene au organizat zboruri speciale pentru repatrierea propriilor cetățeni, iar unele dintre aceste operațiuni au fost și finanțate de guvernele respective.
ANAT consideră că românii au nevoie de un mecanism funcțional, permanent și independent, care să permită intervenții rapide în astfel de situații, fără ca ajutorul pentru cetățeni să depindă de decizii ad-hoc sau de contextul politic al momentului, adică ajutor real pentru oameni exact atunci când au nevoie! Și totul fără să fie afectat bugetul statului, principala problemă pe care o au autoritățile fiind, mereu, lipsa banilor. Nu cerem bani, cerem cadru legal funcțional și dedicat.
De aceea, ANAT propune crearea unui fond de repatriere pentru situații de urgență, care ar putea fi coordonat de Ministerul Afacerilor Externe și alimentat prin contribuții foarte mici – de exemplu 0,5 euro per pasager aerian și 0,5 euro per turist transportat cu autocarul, pentru cursele care punct de plecare sau sosire pe teritoriul României.
Sumele sunt minime, pot fi încasate pentru o perioadă limitată de timp, până când se ajunge la o sumă care poate acoperi costurile estimate, dar în timp pot crea o rezervă financiară care să permită intervenții rapide atunci când românii se află în dificultate în străinătate.
Întrebarea este una simplă: ați plăti câțiva lei în plus la biletul de transport pentru a ști că, în cazul unei crize majore, există un mecanism care vă poate aduce acasă în siguranță? Probabil că majoritatea românilor ar răspunde afirmativ.
ANAT își exprimă disponibilitatea de a lucra împreună cu autoritățile pentru a transforma aceste propuneri în mecanisme funcționale care să ofere cetățenilor români mai multă siguranță atunci când călătoresc.
