În plină criză a sistemului medical românesc, Spitalul Județean Constanța oferă un exemplu șocant de cum indolența conducerii poate costa vieți.
Un medic și soțul ei – absolvent de rezidențiat în neurochirurgie, voluntar neplătit – au fost concediați brusc, fără preaviz, chiar în mijlocul gărzilor și intervențiilor chirurgicale.
„Umilit. Ăsta e cuvântul”, după doar două luni de activitate intensă.
Pacienții? Mulțumiți, cu numere de telefon personale lăsate la dispoziție non-stop, inclusiv de Crăciun sau Revelion.
Dar realitatea din holurile spitalului e crudă: uși închise în nas, agresiuni verbale la adresa tinerilor medici, interdicții de operare și zvonuri persistente despre eliberarea posturilor pentru rude ale managerului.
Abuzurile sunt confirmate de colegi anonimi: rezidenții sunt hărțuiți sistematic, coordonatorii demisionează sub insulte, iar scopul pare clar – să descurajeze excelența și să mențină status quo-ul.
Nu e un caz izolat; e simptomul unei boli cronice în spitalele județene, unde performanța deranjează mai mult decât ajută.
Mihela știe asta pe pielea ei. Studentă în anul I, țipa pe holuri că tatăl ei avea hematom cerebral, dar „toată lumea zicea: tu ești studentă și nu știi”. Prea târziu pentru CT și transfer. Astăzi, istoria se repetă, nu doar pentru familia ei, ci pentru pacienții Constanței, care suferă din cauza conflictelor interne.
Controlul ministerial din ianuarie a scos la iveală fapte penale, dar conducerea tace mâlc.
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, promite intervenție personală săptămâna viitoare – bine, dar e prea puțin și, poate prea târziu?
Sănătatea are nevoie urgent de delegitimarea conducerilor toxice, concursuri transparente pentru posturi și protecție reală pentru medicii tineri, care vin cu entuziasm și pleacă umiliți.
Altfel, exodul creierelor va continua, iar spitalele vor rămâne în mâinile indolentei.
Iar la Constanța, sistemul medical nu trebuie să fie moștenire de familie ci responsabilitate publică.
Schimbarea începe și cu demiteri, nu doar cu promisiuni, aviz Consiliului Județean care dă dovadă de multă, prea multă clemență în cazul spitalului direct subordonat!
