- Elenei Alistar a fost prima femeie deputată în Sfatul Țării din Basarabia
- Florica Bagdasar – prima femeie ministru, de la refugiată la lider guvernamental, combinând medicină, educație și activism
În istoria României, au fost drumuri deschise de femei care au avut curajul să fie primele.
Au sfidat prejudecăți, au spart bariere și au demonstrat că determinarea și inteligența nu au gen.
Datorită lor, generațiile de astăzi pot merge mai departe cu mai multă încredere și libertate. Respect pentru toate femeile care schimbă lumea, pas cu pas.
Elena Alistar s-a născut pe 1 iunie 1873 în Vaisal (astăzi Vasâlivka, Ucraina), într-o familie de preot, și a murit în 1955 la Pucioasa, România.
A studiat medicina la Iași între 1909-1916, devenind medic militar și învățătoare în Basarabia.
A fost arestată de autoritățile țariste pentru activități naționaliste.
Cariera politică
Membră a Partidului Național Moldovenesc, a fost aleasă deputată în Sfatul Țării din partea ținutului Cetatea Albă, fiind singura femeie în acest for legislativ. Pe 27 martie 1918, a votat Unirea Basarabiei cu România. A fondat Liga Culturală a Femeilor din Basarabia și Gruparea Femeilor Române.
Activități ulterioare
După 1940, s-a refugiat în România, unde a fost arestată de regimul comunist și exilată la Pucioasa.
A primit decorații precum Ordinul „Bărbăție și Credință” și Crucea „Meritul Sanitar”. Este omagiată pe timbre poștale din Republica Moldova.
Florica Bagdasar – prima femeie ministru
sursă foto: wikipedia.ro
Florica Bagdasar (născută Ciumetti, 1901–1958) a fost o pionieră a medicinei românești, prima femeie ministru al Sănătății (1946–1948) și o figură remarcabilă în neuropsihiatrie și igienă mintală.
Provenind dintr-o familie aromână educată din Macedonia de Nord, ea a depășit barierele epocii pentru femei în științe și politică.
Educație și carieră medicală timpurie
Copilărie și școală: Născută la 24 ianuarie 1901 în Avdelia (Bitolia-Monastir), fiica inginerului Sterie Ciumetti și a Anastasiei Papahagi (soră cu filologul Pericle Papahagi). A absolvit primarele local, apoi liceul „Roman Vodă” din Roman (1919), după refugiu în Primul Război Mondial.
Studii superioare: A vrut să devină ingineră (cerere respinsă inițial la Politehnica București, unde fetele nu erau admise), dar s-a înscris la Medicină, absolvind în 1924 și obținând doctoratul în 1926. Stagiatură la Așezămintele Brâncovenești, urmată de ascensiune: medic de circumscripție, spitale mixte, secundar și primar psihiatru.
Căsătorie și specializare SUA (1927–1929): Căsătorită cu neurochirurgul Dumitru Bagdasar. Au studiat la Boston – ea sănătate publică la Harvard, el neurochirurgie la Harvey Cushing. Bursă Rockefeller (rară pentru femei); ambii s-au tratat de TBC la Sanatoriul Trudeau.
Contribuții profesionale și familie
În România: Stagii la Jimbolia (1929–1931) și Cernăuți, unde l-a asistat pe soț în operații improvizate. În 1935, la București, Dumitru deschide prima clinică de neurochirurgie; locuiau pe Str. Ernest Djuvara nr. 30.
Focus pe copii: Medic primar în igienă mintală, a creat cu Florica Nicolescu abecedarul „Carte pentru toți copiii” și manual de aritmetică (bazate pe grupare și scris vertical simplificat) pentru școli primare.
Centrul de Igienă Mintală (1946): Întemeiat pe Str. Vasile Lascăr nr. 14, cu echipă multidisciplinară (psihologi, pedagogi, logopezi) pentru copii cu deficiențe.
Implicare politică și moștenire
Perioada interbelică și postbelică: Opinii de stânga; membră PCR după 1944. Activă în „Apărarea Patriotică”, „Uniunea Femeilor Antifasciste/Democrate”. Deputat Tulcea (1946–1951).
Roluri cheie: Delegație la Conferința de Pace Paris (1946, singura femeie); misiune la Stockholm pentru ajutoare. Ministru Sănătății după moartea soțului (cancer pulmonar, 16 iulie 1946), în guvernul Petru Groza.
Exemplu ilustrativ: Ca bursieră Rockefeller în 1928, a demonstrat excelență – o excepție pentru femei, reflectând lupta ei constantă împotriva discriminării, similară cu pionierii medicali precum Elizabeth Blackwell.
