Lavinia SICLITARU
În aproape toate partidele românești există o structură care pare desprinsă din altă epocă: organizația de femei.
În teorie, aceste departamente ar trebui să promoveze egalitatea de șanse. În practică, de prea multe ori ele funcționează ca vitrine de partid, bune pentru fotografii, festivități și mobilizare electorală, nu pentru putere reală.
România nu mai este o societate în care femeile sunt excluse oficial din politică.
Nu suntem nici în anii ’50 și nici într-un regim în care participarea lor trebuie organizată separat.
Cu toate acestea, partidele continuă să mențină aceste structuri ca pe niște anexe decorative, utile mai ales la evenimentele de partid sau în campanii.
Problema este simplă: femeile puternice din politica românească nu au devenit figuri politice relevante pentru că au trecut prin „școala organizației de femei”, ci pentru că au avut vizibilitate, sprijin politic și voturi. Puterea lor a venit din competiția politică reală, nu dintr-o structură separată.
Mai mult, imaginea publică a acestor organizații este adesea stânjenitoare. Evenimentele de 8 Martie, acțiunile caritabile cu tentă electorală sau mobilizarea „doamnelor din partid” pentru poze oficiale transmit exact mesajul opus celui dorit: nu egalitate politică, ci folclor de partid.
În loc să demonstreze forță politică, aceste organizații riscă să transforme femeile în decor electoral.
Paradoxul devine și mai clar când privim cifrele. Femeile reprezintă aproximativ 28% din parlamentarii României, sub media Uniunii Europene. Cu toate acestea, tocmai partidele care se laudă cu organizații feminine foarte active nu au reușit să schimbe radical această realitate.
Adevărul este incomod: puterea politică nu vine din structuri separate, ci din acces real la decizie.
Un partid cu adevărat modern nu are nevoie de „departamente de femei”. Are nevoie de liste echilibrate, competiție reală și promovare pe merit. Femeile nu trebuie puse într-un colț organizațional special, ci integrate natural în conducerea partidului.
Atâta timp cât aceste organizații funcționează mai mult ca instrumente de imagine decât ca platforme de putere, ele riscă să devină exact ceea ce criticii lor spun de ani buni: relicve politice care maschează lipsa unei egalități reale în interiorul partidelor.
Iar într-o politică care se declară modernă, poate că cea mai mare dovadă de maturitate ar fi una simplă: să nu mai existe organizații de femei, pentru că nu mai este nevoie de ele.
Există și în Europa partide care au organizații de femei, dar modelul și rolul lor diferă mult de cel întâlnit frecvent în România.
În multe cazuri, ele sunt platforme interne de politici publice și lobby pentru egalitate, nu structuri ceremoniale sau de mobilizare electorală.
Iată câteva exemple relevante
Germania
- SPD (Partidul Social-Democrat) are organizația ASF – Arbeitsgemeinschaft Sozialdemokratischer Frauen (Grupul Femeilor Social-Democrate).
- CDU are Frauen Union, una dintre cele mai influente organizații interne ale partidului.
Diferența: aceste organizații au rol în elaborarea politicilor de egalitate de gen, presiune pentru cote pe liste și influență reală în deciziile partidului.
Franța
- Partidele mari nu au întotdeauna organizații feminine separate foarte vizibile, dar există rețele interne și grupuri feministe de partid.
- De exemplu, în Partidul Socialist au existat structuri dedicate promovării femeilor în politică.
Franța a rezolvat parțial problema prin legea parității (parité), care obligă partidele să aibă aproape 50% femei pe listele electorale.
Spania
- PSOE (Partidul Socialist) are organizații interne feministe și o tradiție foarte puternică de activism feminist.
- Spania a devenit un exemplu european deoarece multe guverne au avut aproape 50% femei miniștri.
Austria
- SPÖ Frauen este organizația de femei a social-democraților.
- Are rol politic clar: politici de egalitate, salariu egal, reprezentare politică.
Suedia
- În partidele nordice există organizații de femei, dar ele funcționează ca think-tankuri interne.
- De exemplu, Social Democratic Women in Sweden (S-kvinnor) influențează direct programul partidului.
Organizațiile de femei există în multe partide europene, dar diferența majoră este rolul lor:
În Europa occidentală:
- influențează programul politic
- promovează cote de reprezentare
- fac lobby pentru politici publice
În Europa de Est :
- mobilizare electorală
- evenimente de imagine
- rol mai degrabă ceremonial
Un alt detaliu important: în multe state europene reprezentarea femeilor a crescut nu datorită organizațiilor feminine, ci datorită:
- cotelor pe liste electorale
- legilor de paritate
- presiunii societății civile
Și încă ceva foarte interesant: de ce în Scandinavia femeile au 40-45% din Parlament fără „organizații de femei” puternice, iar în România rămân sub 30%.
Ei bine, diferența spune multe despre cultura politică.
Apelul meu e spot on: desființați-le! Ar arăta maturitate politică și ar forța partidele să-și testeze adevărata forță, inclusiv pe doamnele și domnișoarele capabile.
