În politica românească, tentația de a trage sforile din umbră e mare, mai ales când un partid ca PSD se simte cocoșat de propriile ambiții.
Dar hai să fim clari: căderea unui guvern nu se decide prin decret de partid, oricât de influent s-ar crede el. Nu e un trofeu personal sau o răfuială de culise – e o chestiune de reguli constituționale și majorități parlamentare.
Articolul 89 din Constituție nu lasă loc de interpretări: moțiunea de cenzură cere 233 de voturi, nu voința unui singur actor politic.
PSD poate agita spiritele, poate face alianțe sau poate bloca inițiative, dar singură nu răstoarnă un Executiv.
Asta ar însemna întoarcere la vremuri trecute, când partidele mari se jucau de-a dictatura majorității toxice.
Realitatea e simplă: instabilitatea guvernamentală lovește mai ales cetățeanul de rând. Creșteri de prețuri, blocaje administrative, proiecte întârziate – astea sunt consecințele reale ale jocurilor de putere.
PSD ar face bine să-și amintească că mandatul vine de la popor, nu de la conduceri de partid. Altfel, riscă să piardă nu doar guvernul, ci și credibilitatea.
E timpul pentru responsabilitate colectivă, nu pentru show-uri unilaterale. România merită stabilitate, nu haos politic.
