Infopolitica
- Retragerea protestatarilor din Piața Universității a marcat finalul unei etape simbolice a anului 1990
Pe 24 mai 1990, la doar patru zile după alegerile generale câștigate categoric de Ion Iliescu și Frontul Salvării Naționale (FSN), liderii manifestației-maraton din Piața Universității au anunțat oficial încetarea protestului început pe 22 aprilie.
Decizia a venit în contextul recunoașterii rezultatului votului din 20 mai, cunoscut drept „Duminica Orbului”.
Odată cu retragerea organizatorilor, a fost închis și celebrul „Balcon al Universității București”, devenit simbol al opoziției anticomuniste și al libertății de exprimare în primele luni de după Revoluție.
Totuși, în piață au rămas protestatarii cei mai radicali, care continuau greva foamei începută încă din aprilie.
Aceștia solicitau, în principal, aplicarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara – o măsură de lustrație care prevedea interzicerea participării la viața politică a foștilor activiști comuniști și ofițerilor de securitate pentru o perioadă de trei mandate. De asemenea, protestatarii cereau înființarea unei televiziuni independente.
sursă foto: wikipedia
Situația a escaladat în luna iunie. La 11 iunie 1990, la Palatul Victoria au avut loc discuții privind evacuarea forțată a manifestanților rămași în piață, în contextul în care pe 14 iunie urma învestirea noului Guvern condus de Petre Roman.
Intervenția a avut loc în dimineața zilei de 13 iunie, când forțele de ordine au evacuat violent protestatarii din Piața Universității. Acțiunea s-a soldat cu arestări și a deschis calea către evenimentele cunoscute ulterior drept Mineriada din iunie 1990, unul dintre cele mai controversate episoade ale tranziției postcomuniste din România.
sursă foto: reddit.com
13-14 iunie 1990: violențe, victime și controversele care nu au dispărut nici după 36 de ani
Evenimentele din 13 iunie 1990, care au precedat Mineriada, rămân unul dintre cele mai tensionate și controversate episoade ale istoriei recente a României.
Bilanțul a fost unul dramatic: patru persoane și-au pierdut viața, peste 1.300 au fost rănite, iar până în prezent nu există vinovați condamnați definitiv.
Pe fondul victoriei categorice în alegeri, conducerea Frontului Salvării Naționale (FSN) a decis evacuarea manifestanților rămași în Piața Universității, loc devenit simbol al protestului anticomunist.
Intervenția din dimineața zilei de 13 iunie a fost una violentă, iar în sprijinul autorităților au venit și grupuri de muncitori de la IMGB, care scandau lozinci precum „Noi muncim, nu gândim” sau „Moarte intelectualilor”.
Situația a degenerat rapid. Protestatarii au reacționat la intervenția forțelor de ordine, iar violențele au escaladat până la asedierea și incendierea sediilor Ministerului de Interne și Poliției Capitalei. Circumstanțele acestor incendii au rămas neclare, existând controverse privind autorii reali – manifestanți sau alte forțe implicate.
sursă foto: captură TVR
În același timp, emisia Televiziunii Române a fost întreruptă, un fapt surprinzător în contextul în care instituția continuase să emită chiar și în momentele critice din decembrie 1989.
În seara zilei de 13 iunie, președintele Ion Iliescu a intervenit public, calificând evenimentele drept „o rebeliune de tip legionar” și acuzând existența unor forțe interesate de destabilizarea țării. Tot atunci, acesta a lansat un apel către populație:
„Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită.”
Până la finalul zilei, forțele de ordine au reușit să evacueze complet Piața Universității, iar o parte dintre protestatari au fost reținuți. Practic, manifestația cunoscută sub numele de „Golaniada” fusese înăbușită.
sursă foto: facebook/USR
La mai bine de trei decenii și jumătate de la acele evenimente, întrebările esențiale rămân fără răspuns clar: cine a provocat violențele, cine a orchestrat intervenția și, mai ales, de ce justiția nu a reușit să stabilească responsabilități definitive într-un dosar care a marcat profund parcursul democratic al României.
