Lavinia SICLITARU
„Dă-te, bă, că cade!” Nu mai este doar o replică dintr-un cântec cu aer vesel și absurd. În Constanța, miercuri, versul a căpătat o formă cât se poate de reală: un copac s-a prăbușit pe strada I.G. Duca, chiar în momentul în care două autoturisme treceau prin zonă.
Arborele a căzut în spatele mașinilor. Câțiva metri mai devreme și vorbeam, poate, despre victime, despre autoturisme distruse și despre o intervenție dramatică a pompierilor. Din fericire, trotuarul era liber, iar incidentul nu s-a soldat cu răniți.
Dar faptul că deznodământul a fost unul fericit nu înseamnă că problema poate fi tratată ca o simplă întâmplare.
În cântec, oamenii pleacă „cu prietenii” să taie un copac, apoi strigă să se dea la o parte când acesta cade. În viața reală, administrația nu ar trebui să aștepte momentul în care cineva să urle de pe marginea străzii: „Cade copacul!”. Un oraș responsabil trebuie să știe din timp care arbori sunt bolnavi, uscați, instabili sau afectați de lucrări, furtuni și lipsa întreținerii.
Între coniac și responsabilitate
Piesa continuă, într-o notă bahică, cu „curge coniacul, cade copacul”. Este o imagine comică, dar ea poate deveni o metaforă amară pentru felul în care sunt administrate uneori problemele urbane: se discută, se promit intervenții, se pasează responsabilități, iar soluția apare abia după ce ceva se prăbușește.
După incident, întrebarea nu ar trebui să fie doar cine ridică arborele de pe carosabil. Întrebarea corectă este: de ce a ajuns copacul să cadă într-o zonă circulată și dacă putea fi identificat anterior ca risc?
Un copac matur este un câștig pentru oraș. Oferă umbră, reduce efectul betonului și contribuie la un aer mai respirabil.
Dar un arbore care reprezintă un pericol pentru pietoni, șoferi sau clădiri trebuie evaluat și pus în siguranță înainte de a deveni știre.
Protejarea spațiilor verzi nu înseamnă să ignorăm riscurile, ci să întreținem arborii și să intervenim profesionist, cu justificări clare și transparente.
Nu trebuie să ne salveze norocul
În ultima perioadă, tema arborilor periculoși a revenit în atenția publică și în Constanța, inclusiv prin controverse privind tăieri și intervenții asupra unor arbori de mari dimensiuni.
Aici se află una dintre marile dificultăți ale administrației urbane: comunitatea trebuie să primească, în același timp, două garanții. Prima – că arborii sănătoși nu sunt eliminați fără motiv. A doua – că arborii bolnavi sau periculoși nu sunt lăsați să cadă peste oameni și mașini.
Ambele sunt posibile. Este nevoie de inventariere, evaluări periodice, lucrări de toaletare făcute de specialiști și comunicare publică.
Alte administrații au anunțat intervenții prioritizate în funcție de riscul pentru pietoni, autoturisme și infrastructură, tocmai pentru ca lucrările să nu fie făcute arbitrar, ci acolo unde pericolul este cel mai mare.
Un avertisment cu final fericit
Copacul de pe strada I.G. Duca nu a făcut victime. De această dată, norocul a trecut primul prin intersecție. Cele două autoturisme au scăpat, trotuarul era gol, iar tragedia a rămas doar o posibilitate.
Dar administrația unui oraș nu poate fi construită pe posibilități evitate la limită. Nu putem aștepta ca fiecare arbore să primească propriul refren: „Dă-te, bă, că cade!”. Și nu putem transforma fiecare incident într-o fotografie virală, urmată de câteva ore de indignare și apoi de uitare.
Cântecul poate rămâne amuzant. Realitatea, însă, nu este. Pentru că atunci când cade un copac, nu cade doar o creangă peste asfalt. Cade și iluzia că totul este verificat, întreținut și pus în siguranță.
Iar data viitoare s-ar putea să nu mai avem timp să strigăm!
Foto: Radare Filtre Accidente Constanța
