- Ilie Bolojan – între promisiuni de reformă și blocajele realității politice
După 100 de zile de la preluarea guvernării, bilanțul premierului Ilie Bolojan este departe de a fi strălucit, dincolo de discursurile oficiale despre responsabilitate și stabilitate.
România rămâne suspendată într-o criză profundă, în care fondul problemelor structurale este trecut sub tăcere sau cosmetizat cu măsuri fiscal-bugetare contestate.
Guvernul Bolojan a găsit un deficit bugetar uriaș și „moștenirea grea” a unor cheltuieli publice disproporționate, dar soluțiile propuse – creșterea TVA și înghețarea salariilor pentru 2026 – sunt măsuri care lovesc puternic bugetarii și consumatorii, reducând puterea de cumpărare fără a garanta creșterea veniturilor bugetare pe termen lung.
Mai mult, astfel de măsuri riscă să frâneze creșterea economică și consumul, elemente-cheie pentru o redresare sustenabilă.
În plus, în pofida asigurărilor privind stabilitatea și accesul la fonduri europene, guvernul a fost paralizat în privința reformei administrative, o veritabilă piatră de încercare.
Blocajele coaliției politice și lipsa de voință reală de schimbare a mecanismelor birocratice fac ca vorbele despre „debirocratizare” să rămână simple slogane de campanie.
România continuă să sufere din cauza unui aparat public învechit, ineficient și în care clientelismul politic prosperă.
La aceste 100 de zile trebuie adăugat și contextul social dificil, cu tensiuni în creștere și nemulțumiri populare generate de scăderea puterii de cumpărare și lipsa unor soluții clare pentru combaterea sărăciei și inegalităților.
Premierul Bolojan evită adesea să ofere o imagine realistă a problemelor, preferând să mizeze pe discursuri tehnocrate care nu rezonează cu realitatea trăită de majoritatea românilor.
Guvernarea Ilie Bolojan riscă să intre în istorie nu ca un moment de reforme profunde și soluții inovatoare, ci ca o perioadă a simulării schimbării și a administrării minimalist-durable a crizei, fără curajul unor măsuri curajoase și transformatoare.
România are nevoie mai mult decât de pragmatism conservator: are nevoie de viziune, integritate și o echipă cu adevărat pregătită să schimbe lucrurile în bine, nu doar să gestioneze crizele pe termen scurt.
Acestea sunt lecțiile reale pe care cei 100 de zile le-au scos la iveală, iar dacă nu vor fi asumate urgent, riscăm să ne afundăm în continuare în impas și stagnare.
