Pe 25 decembrie, bradul de Crăciun devine simbolul central al sărbătorii, legând tradiții străvechi de bucuria familială. Originea sa îmbină legende populare cu obiceiuri păgâne și creștine, răspândindu-se global din Europa.
Legendele Bradului
O legendă spune că o pasăre rănită a fost adăpostită doar de brad în iarnă; Dumnezeu l-a răsplătit păstrându-i frunzișul verde, spre deosebire de alți copaci. Alta, nord-europeană, descrie trei virtuți – Speranța, Iubirea și Credința – care aleg bradul pentru înălțime și tărie, iluminându-l cu stele.
Origini Antice și Creștine
Plantele veșnic verzi evocau viața eternă în solstițiul de iarnă: egiptenii foloseau palmier, romanii în Saturnalia ramuri verzi, druizii temple decorate. Tradiția modernă începe în secolul VII cu Sfântul Bonifacius în Germania, folosind forma triunghiulară a bradului pentru Sfânta Treime; primul decorat apare la Riga în 1510.
Bradul de Crăciun în lume
În secolul XVI, germanii introduc lumânări (atribuite lui Martin Luther, inspirat de stele) și ornamente ca mere sau pâine.
Regina Victoria și Prințul Albert popularizează obiceiul în 1846 în Marea Britanie, apoi în SUA; primul brad la Casa Albă e în 1853 prin Franklin Pierce. Rockefeller Center îl ridică în 1931, azi decorat cu 30.000+ becuri.
Tradiții Globale
- România: Primul brad în 1866 la palatul lui Carol I, împodobit cu flori de hârtie și fructe; copiii cântau „O Tannenbaum”.
- Ucraina: Ornamente ascunse cu păianjeni pentru noroc; ortodocșii trec la 25 decembrie în 2023.
- Catalonia: Caganer în iesle; Caga Tió „hrănit” lovește dulciuri.
- Japonia: KFC ca masă tradițională; ornamente origami.
- Norvegia: Dansul în jurul bradului înainte de cadouri.
Curiozități
Pomii de Crăciun au început să fie comercializați în Statele Unite aproximativ în anul 1850.
Cel care a adus tradiția pomului de Crăciun la Casa Albă a fost Franklin Pierce, al 14-lea președinte al SUA între anii 1853 – 1857.
Utilizarea lumânărilor pentru a ilumina pomul de Crăciun datează de la mijlocul secolului al XVII-lea.
Luminile pentru pomul de Crăciun au fost produse în masă pentru prima dată în anul 1890.
În 1912, primul copac comunitar de Crăciun din Statele Unite ale Americii a fost ridicat în orașul New York.
În 1923, președintele Calvin Coolidge a inițiat ceremonia iluminării pomului național de Crăciun, care acum are loc în fiecare an pe peluza Casei Albe.
Theodor Roosevelt a interzis însă, pomul de Crăciun de la Casa Albă, din motive de protecție a mediului.
În anul 1979, Pomul național de Crăciun al SUA nu a fost luminat cu excepția ornamentului din vârf, în onoarea ostaticilor americani de la Ambasada din Teheran (Iran).
Cel mai înalt copac din SUA este considerat a fi un brad din specia Douglas, în vârstă de 91 de ani, de 37 m înălțime din orașul Woodinville, Washington.
Cei mai mulți pomi de Crăciun sunt tăiați cu multe săptămâni înainte de a ajunge la un punct de desfacere. Brazilor le ia, în general, 7-10 ani pentru a ajunge la maturitate.
Nu ar trebui să ardeți pomul de Crăciun în șemineu sau în sobă, întrucât acest lucru poate contribui la acumularea de creozot (lichid uleios, gălbui și caustic, cu miros tare, prin distilarea gudroanelor de lemn, folosit în industrie și în medicină).
Alte tipuri de arbori, cum ar fi cireșul și păducelul, au fost folosiți ca pomi de Crăciun în trecut. Asistentul lui Thomas Edison, Edward Johnson, a venit cu ideea luminilor electrice pentru pomul de Crăciun, în anul 1882.
În 1963, Pomul național de Crăciun din SUA nu a fost aprins până pe 22 decembrie, din cauza unei perioade de 30 de zile de doliu, după asasinarea președintelui John F. Kennedy.
Primul pom de Crăciun dintr-un lot de vânzare cu amănuntul a fost cumpărat în 1851 în New York, de Mark Carr.
Beteala a fost la un moment dat interzisă de autorităţi, întrucât conținea plumb, fapt pentru care a ajuns ca în prezent să se fabrice din plastic.
Prima referire tipărită despre pomul de Crăciun datează din Germania anului 1531.
sursă: RADOR
